Obiective turistice

Se situează în abruptul ce străjuiește căldarea glaciară de la obârsia văii Muntinu, la est de Muntele Cărbunele. Rezervația are caracter botanic și peisagistic, având ca rol ocrotirea plantelor care cresc în acest sector. Datorită abruptului stâncos, în care pășunatul nu a fost posibil, s-au putut păstra elemente floristice rare (Hedysarum hedysaroides, Seneclo sulphureus, Geranlum caerulcatum, Thesium alpinum, Anemone narccisiflora, Leontopodium alpinum s.a.), care acoperă stâncile calcaroase cu intruziuni granitice ce se ivesc în aceste locuri.

Un plus de atractivitate aduc în peisaj valea glaciară a Muntinului și cele două lacuri de la obârsia sa care mai poartă oglinda de apă.

Cândva, mai demult, ne-a fost adus la Bibliotecă de către autor – pr. Nicolae Moga – un draft de lucrare conținând imagini (mai ales vechi) din Malaia și de pe Valea Lotrului, în general. Selecția de fotografii pe care o publicăm alăturat este, așadar, din această lucrare, intitulată „Mălaia în imagini”, care nu știm dacă a apărut (iar dacă da, sub ce formă: aceasta sau alta); sub titlul menționat, oricum, lucrarea nu există în catalogul nostru online. În imaginea cu cea mai veche trimitere la memoria și cunoașterea locală vâlceană, vedem un costum tradițional feminin vechi de peste 200 ani…

Amenajarea potenţialul hidroenergetic important al râului Lotru a fost sesizată că oportunitate şi prezentată pentru prima dată, cu schema şi datele concrete de amenajare, de către întemeietorul şcolii românești de hidroenergetică-prof Dorin Pavel în lucrarea “Plan general d’amenagement des forces hydrauliques en Roumanie” publicată în 1933.
Amenajarea era gândită fără aport de debite din alte bazine, dar cu captarea unor afluenți ai Lotrului şi introducerea acestora în galeria de aducţiune a centralei din amonte de confluenţă (Haneș, Balindru şi Steaja la CHE Mileasa; Rudăreasa şi Mănăileasa la CHE Voineasa, unele dintre captările propuse fiind realizate şi în schema actuală).

Schema de amenajare cuprindea un număr de şapte centrale, ce urmau să prelucreze o cădere brută de 1047m (intre 1360 şi 313 mdM), echipate cu hidroagregate de tip Pelton şi Francis, cu puterea totală înstalată de 137MW şi producţia anuală de energie electrică de 594,6 GWh.
Lucrările de realizare a Amenajării Hidroenergetice Lotru au început în anul 1966,în contextul stabilirii programelor de dezvoltare economico-socială a României, în general, și strategia de dezvoltare a sectorului energetic, în special, în contextul acumulării unei experiențe importante în domeniu prin realizarea anterioară a unor mari amenajări hidroelectrice: Bicaz și Vidraru.

Progresele tehnologice privind execuția excavațiilor subterane au permis îmbunătățirea schemei de amenajare propuse în anul 1933, prin realizarea unei vaste reţele de aducțiuni subterane (cca 170 km de galerii subterane).

Acest fapt a permis, pe de-o parte, concentrarea de debite, constând în suplimentarea cu 75% a debitului afluent natural al Lotrului în acumularea principală Vidra cu debitele captate din cele patru bazine hidrografice învecinate (Jiet. Olteț, Sadu şi Lotrioara) şi pe de altă parte,în general, şi concentrarea de căderi, prin pomparea în lacul Vidra a debitelor captate în acumulările Petrimanu, Jidoala și Lotru-Aval (reprezentând 50% din debitul afluent în lacul Vidra) strategie de dezvoltare a sectorului energetic, în special, în contextul acumulării unei experiențe importante în domeniu prin realizarea anterioară a unor mari amenajări Vidra) şi valorificarea energetica superioară a acestora în CHE Lotru-Ciunget, centrală cu puterea instalată de 510 MW şi cu cel mai mic consum specific de apă din hidroenergetica românească: 0,54mc/kwh.

Ponderea importantă a lucrărilor s-a efectuat în perioada 1966-1982, cu punerea în funcţiune a CHE Lotru în 1972 (hidroagregatul nr.1), CHE Mălaia în 1978, CHE Brădisor în
1982, staţiile de pompare energetica în perioada 1977÷ 1979, precum şi a reţelei de captări şi aducțiuni secundere în perioada 1975÷1978.

„Moara Dracilor” din Munţii Latoriţei, judeţul Vâlcea, este considerată una dintre cele mai frumoase cascade din ţară: o cădere spectaculoasă de apă în două trepte de la 20 – 25 de metri, despre care mulţi au auzit, dar foarte puţini au avut privilegiul de a o şi vedea. Se află în apropierea celui mai „jos” lac glaciar din România, Iezerul Latoriţei.

În România există mai multe cascade cu denumirea „Moara Dracilor / Moara Dracului” şi prea puţine informaţii despre ele, iar de aici se creează o serie de confuzii, de la amplasare, la alte detalii legate de înălţime sau particularităţi. Căderi de apă cu această denumire în Munţii Latoriţei din judeţului Vâlcea, dar şi în Apuseni, în Munţii Vlădeasa, în Bucegi şi aşa mai departe.

„Moara Dracilor”, din Rezervaţia Naturală Iezerul Latoriţei, este un loc unde numai cei mai temerari şi cunoscătorii pot ajunge, fiind vorba despre un traseu destul de dificil, motiv pentru care nu este recomandat începătorilor, fără o călăuză sau hărţi bune. Mulţi care s-au aventurat în zonă s-au plâns în mediul online că deşi ştiau de existenţa acestei cascade nu au putut să o găsească. De aceea, a devenit un fel de „Fata Morgana” a Cheilor Latoriţei, pe care doar norocoşii reuşesc să o vadă.

În Rezervaţia Iezerul Latoriţei există numeroase cascade atractive, lacuri şi peisaje unice pentru turişti. Dintre acestea, cele mai cunoscute sunt Lacul de acumulare Petrimanu, 1130 metri altitudine şi Galbenu, 1304 metri, altitudine. Întregul loc, susţin cunoscătorii, este cu totul aparte, plin de peisaje care îţi taie răsuflarea şi care abia aşteaptă să fie descoperit.

Pentru a ajunge în zonă, cea mai facil traseu este cel de pe DN 7 – Valea Oltului, se coteşte la Brezoi – Vâlcea, spre Transalpina. Din localitatea Malaia, se merge spre Ciunget, iar de aici spre Petrimanu, pe Cheile Latoriţei. Drumul forestier care trece pe lângă Lacul Galbenu merge până în judeţul vecin, prin Curmătura Olteţului, la alte obiective turistice mult mai vizitate: Polovragi şi Peştera Muierilor.

De la Ciungetu în sus, pe Valea Latoriţei. Pe unele din cele mai spectaculoase chei din România. Evident, tot în Mălaia, acolo unde avem şi cea mai înaltă cascadă din România.

Cheile Latoriţei sunt situate în partea de sud a Munţilor Latoriţa şi în cea de nord a Munţilor Căpăţânii, lângă Lacul de acumulare Petrimanu.
Accesul către chei se face, mai întâi, pe şoseaua ce pleacă din Brezoi spre Ciungetu şi, mai apoi, pe un drum asfaltat spre cabana Petrimanu. În centrul localităţii Ciungetu, înainte de un pod, în stânga, este un indicator spre Cabana Tudor. cheile latoriţei 3Pentru a intra pe chei, trebuie urmat acel indicator.

Cheile sunt săpate de râul Latoriţa, afluent al Lotrului, în granite şi stânci cristaline, ceea ce imprimă peisajului o notă de o frumuseţe deosebită, sălbăticie şi spectaculos; au o lungime de 5 km şi sunt însoţite de un drum asfaltat deteriorat, care permite accesul cu maşina.
Fac legătura cu Cheile Olteţului, spre Peştera Muierii şi Polovragi, prin Pasul Curmătura Olteţului. Ca o paranteză, după ce se trece de Curmătura Olteţului, drumul este super bun, drum forestier refăcut de curând, cred, fără gropi, cu pietrişul tasat bine.

Prin Cheile Latoriţei se poate ajunge la lacul de acumulare Petrimanu, iar de acolo, mai departe, se desfac două drumuri: unul prin Curmătura Olteţului (unde se ajunge după un urcuş consistent), coborându-se apoi prin Cheile
Cascada cheile latorieţieOlteţului spre Mănăstirea Polovragi, iar celălalt continuă pe firul apei spre lacul Galbenu, cu ieşire spre izvoarele Latoriţei şi trecând pe lângă Lacul Violeta, puţin mai departe, cu acces în Transalpina, ceva mai la nord de iezerul Muntinului.

Zona Cheilor Latoriţei, precum şi cea învecinată, adăpostesc cea mai mare amenajare hidroenergetică de pe râurile interioare ale României: Ciunget, Vidra, Petrimanu, Galbenu, Jidoaia, Mălaia, Brădişor şi încă altele, măruntaiele munţilor fiind brăzdate de sute de kilometri de galerii, unele cu diametre mult mai mari decât cele ale metroului bucureştean.

Aici se poate întâlni cea mai frumoasă cascadă din România!

Aici, efectiv apa dansează pe munte, e un castel cu mii de aripi, de unde, în perdele îndantelate, apa îngerilor curge ca o armată imperială, pe o înălţime de 15-20 de metri, spre stânca flămândă, care o înghite, spunând totuşi că muntele este regele aic

Cascada Apa Spânzurată este un alt obiectiv natural care atrage turiștii în județul Vâlcea. Acesta se află pe versantul drept al Văii Latoriței, pe pârâul Turcinu Mare.

Cu o înălțime de 35 de metri, cascada impresionează atât prin peisajul sălbatic care-o adăpostește, cât și prin căderea unui șiroi subțire de apă. Din acest motiv poartă și numele acesta, pe care localnicii i l-au pus. De asemenea, poate fi observată și din mașină, mergând pe drumul care urmează marginea pârâului. Dacă o vizitezi în sezonul cald te poți bucura și de splendoarea naturii pline de viață și verdeață.
Apa cascadei cade pe o stâncă de calcar cristalin, iar un detaliu mai puțin știut este faptul că în sezonul rece cascada dispare din cauza înghețului.

E un loc unde merită să ajungi și e bine de știut că pentru a ajunge până aici e recomandat să ai o mașină de teren sau 4×4 rezistentă drumului forestier.

Fântâna Brătienilor (Crucea Brătienilor) este situată în punctul „Sub podgorii”, pe drumul care duce spre Muntele lui Brătianu. Accesul se face dinspre strada Valea Satului, traseul fiind marcat cu bandă albastră. Fântâna se găseşte la circa 15-20 minute de mers pe jos prin pădure.

Crucea a fost construită de către Vintilă Brătianu şi soţia sa – Lia, în memoria părinţilor lor. Crucea a fost sculptată în gresie masivă, dar trecerea timpului şi intemperiile naturii au făcut ca numele Ion C. Brătianu, tatălui lui Vintilă să fie ilizibil.

„Ridicatu-sa această sfântă cruce în anul 1925 de la Hristos, în amintirea părinţilor noştri Ion Brătianu şi soţiei lui Pia şi Anastasie Stolojan şi soţia lui Olga, de către noi, robii lui Dumnezeu, Vintilă şi Lia Brătianu, că să le fie veşnică pomenire.”

La câţiva metri de crucea de piatră se găseşte izvorul. Crucea Brătienilor este inclusă pe Lista monumentelor istorice. Pe acelaşi munte – proprietatea lui I.C.Brătianu – la 12 km de centru, se aflau casele lui, cu anexe pentru creşterea oilor şi pista unde aterizau avioanele cu care Brătienii veneau la moşie.

Se spune că această cruce este cu adevărat binecuvântată cu har divin, chiar miraculoasă, iar cine se roagă aici primește ajutor grabnic!

Cea mai mică biserică din judeţul Vâlcea, biserica de lemn din satul Ciunget, a devenit emblema turistică a localităţii Mălaia, aceasta apărând în materialele de promovare ale obiectivelor din zonă.
Biserica cu hramul Sfinţilor Constantin şi Elena este considerat, astfel, obiectivul turistic principal al localităţii Mălaia.

Biserica de lemn din Ciunget, purtând hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, a fost ridicată în anul 1861. Lăcaşul reprezintă o construcţie simplă din lemn de molid, material peste care s-a aplicat tencuială, atât în interior, cât şi în exterior. Pictura şi iconografia interioară sunt interesante, originale şi valoroase, îmbinând, în mod armonios, pictura naivă ţărănească cu arta murală tradiţională creştin-ortodoxă. În pronaos apare zugrăvit ctitorul bisericii din Ciungetu, împreună cu întreaga familie (tablou colectiv). Principalul ctitor al bisericii din Ciunget este considerat a fi Florea Ionescu, ţăran înstărit şi paracliser, despre care se spune că a trăit 105 ani.

În biserica de lemn din Ciunget nu se mai oficiază slujbe religioase din 1967, de când a fost sfinţită noua biserică, din zid.

Peștera Laptelui, situată în satul Ciungetu din comuna Malaia. Mai este denumită și Peștera cu Lapte, iar cei interesați să o viziteze o pot găsi pe versantul drept al Rudăresei. Peștera Laptelui prezintă interes mai ales din punct de vedere paleontologic și istoric. Aici s-au descoperit fosilele unor animale mici, care au trăit cu mai bine de 50.000 de ani în urmă, precum şi fragmente ceramice, vestigii ale Culturii Glina, acestea fiind expuse la Muzeul de Istorie al judeţului Vâlcea.
Denumirea peșterii provine de a formațiunile calcaroase solubile care curg pe pereți peșterii, creând impresia că sunt stropiți cu lapte. Peştera Laptelui are o galerie lungă de 22 de metri, care se termină cu o mică acumulare de apă. Galeria poate fi parcursă fără dificultate.

Sfânta Mănăstire Înălţarea Sfintei Cruci se află în localitatea Mălaia, județul Vâlcea. De pe drumul național ce leagă între ele orașele Râmnicu-Vâlcea și Sibiu, se intră spre Voineasa, până în comuna Mălaia, pe frumoasa şi pitoreasca vale a Lotrului.

Piatra de temelie pentru noua biserică a mănăstirii de maici, cu hramurile Înălţarea Sfintei Cruci şi Sfântul Mucenic Ioan Rusul, a fost pusă la 12 iunie 2012, cu binecuvântarea ÎPS Părinte Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului, împreună cu PS Părinte Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Sfintei Arhiepiscopii a Râmnicului.

Ctitorii mănăstirii sunt preotul Ioan Comăneci, împreună cu familia, sponsorul principal fiind domnul Frank Timiş. Ansamblul mănăstiresc de la Mălaia cuprinde biserica mare şi un arhondaric zidit pe două nivele, cu 25 de chilii.

Biserica este zidită în formă de cruce bizantină, cu pridvor deschis, având lungimea de 37 de metri. Planul şi arhitectura mănăstirii au fost realizate de părintele Ioan Comăneci. Echipa de constructori a fost formată din vieţuitori ai Sfintelor Mănăstiri Gruiul Lupului şi Blănoiu, sub coordonarea părintelui Ioan Comăneci.